Proprietăţi intelectuale

LANSARE CARTE DE UMOR

BINE AŢI VENIT!
APROPO! AŢI VENIT BINE?!


VĂ PREZINT UN VOLUM DE AUTOR, CONŢINÂND CCA 200 DE EPIGRAME, PRECUM ŞI ALTE CÂTEVA GENURI UMORISTICE - HAIKUGRAMĂ, PROZEPIGRAMĂ, PARODIE, POEZIE SATIRICĂ, SONET, DUELURI ŞI REPLICI EPIGRAMATICE ŞI... POZE (DE RÂSU' LUMII).
VOLUMUL ESTE COMPUS DIN 7 CAPITOLE,  CU EPIGRAME ŞI CELELALTE GENURI, STRUCTURATE PE TEME ŞI CATEGORII.



PENTRU DORITORI, VOLUMUL ESTE ŞI LA VÂNZARE, ÎN VARIANTELE:

1. WORD
2. PPS
3. TIPĂRIT

În curând va apărea o înregistrare mp3 cu "Amintiri din copilărie" a lui Ion Creangă - interpretată de mine.








PSIHICUL UMAN – UNIVERS INTERIOR NEVĂZUT

SUGESTIA ŞI AUTOSUGESTIA – PANACEE ŞI/SAU ARME. 
                         PROGRAM AUTOCORECTOR

A. Introducere

   Evit o definiţie a psihicului, pentru că, din antichitate până acum, exegeţii nu au căzut de acord asupra ei.
   Selectez subiectul din subtitlu, întrucât este foarte important şi ne poate ajuta în viaţa şi activitatea zilnică – cu precădere în vremurile pe care le trăim.
   Câteva noţiuni despre organizarea psihicului  trebuie relevate, într-un limbaj - cât se poate de - comun, pentru a crea o bază de înţelegere şi aplicare eficientă a sugestiei şi autosugestiei în îmbunătăţirea vieţii personale şi sociale, în corectarea unor „greşeli” interioare. Scopul final al acestui studiu informativ este prezentarea explicită a unui program de autosugestie (forma facilă şi fără plată – de orice natură - a sugestiei).

B. Organizarea sistemului psihic uman

   Un rol covârşitor în definirea structurii psihicului uman l-au avut S. Freud şi C. Jung.
Astfel, în prezent, se consideră că, pe verticală, psihicul este compus din: inconştient (individual şi colectiv), subconştient (preconştient) şi conştient.

I. Inconştientul
  
 Inconştientul individual – care ne interesează în mod direct – s-a convenit că este compus din inconştientul primar (înnăscut) şi inconştientul secundar (dobândit – social).
   Inconştientul individual primar exprimă natura biologică a omului şi include: (hardware – noţiune extrapolată) pulsiunile şi instinctele primare, legate de asigurarea supravieţuirii şi echilibrului fiziologic al organismului; este structurat după principiul plăcerii, echilibrului şi minimului efort (homeostazie) şi al reducerii stărilor interne de tensiune, inconfort şi frustraţie, care definesc (succint) starea de entropie;  [„homeostazie” şi „entropie” sunt noţiuni transdisciplinare];
   (software – noţiune extrapolată) stările onirice (visele aici se nasc - se prelucrează şi desfăşoară în subconştient), lapsusurile, inversiunile şi aglutinările verbale, actele ratate etc. Acestea reprezintă latura funcţional-cotidiană şi se manifestă în cadrul raportării subiectului la situaţiile prezente sau anterioare.
   Inconştientul individual secundar este format, cu precădere, din consensurile şi experienţele cu rol de reglementare socioculturală a comportamentelor, reglementări ce  se formează şi integrează ca frâne interne, cu funcţionare automată, de autocenzură (altfel spus – „conştiinţa morală a societăţii”)
   Rolul inconştientului se împarte în două (după multe controverse s-a adoptat o poziţie moderat-realistă) :
   1. pozitiv: a. păstrează şi monitorizează ansamblul trebuinţelor biologice şi fiziologice şi impune activarea comportamentelor specifice de satisfacere;
   b. asigură un anumit mod de procesare a informaţiilor şi realizează „combinaţii subliminale” , cu rol adaptativ-instrumental, pe care le preia conştiinţa (cu trecere prin preconştient) în cadrul activităţilor rezolutive şi de creaţie (intuiţia, inspiraţia);
   c. asigură pregătirea şi susţinerea activităţii gândirii şi a spontaneităţii inteligenţei;
   d. prin anumite activităţi proprii – vise, reverii – îndeplineşte o funcţie catarctică, de detensionare afectivă şi de eliberare;
   e. este principalul generator al experienţelor transpersonale – embrionare şi fetale, ancestrale, colective, rasiale;
   f. asigură continuitatea psihică în timpul somnului, al hipnozei şi al transelor, când controlul conştientului este atenuat sau suprimat.
   2. negativ: a. generează stările de afect care împing la acţiuni şi comportamente cu caracter distructiv;
   b. este sediul instinctului agresivităţii, pe care-l poate exacerba şi transforma într-o trăsătură stabilă de personalitate;
   c. se implică, adesea, în mod perturbator, în fluxul gândirii şi al activităţii, predispunîndu-ne la erori.


II. Subconştientul (preconştientul)

   Laconic, subconştientul poate fi definit prin conţinutul memoriei de lungă durată, care nu se află antrenat, la moment, în fluxul operativ al conştiinţei, dar care poate fi conştientizat în situaţii adecvate. El cuprinde, aşadar, informaţii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emoţional, motive etc. Ca sferă, subconştientul este incomparabil mai întins şi mai bogat decât inconştientul şi decât conştientul.. Cea mai mare parte a elementelor sale componente se află în stare latentă, alcătuind rezervorul activităţii conştiente curente.
   Active şi realizabile – în afara câmpului conştiinţei – sunt doar automatismele, deprinderile, obişnuinţele. Pare paradoxal, dar chiar conţinutul latent intră în structura stării de pregătire psihică generală a subiectului, influenţând, pozitiv sau negativ, desfăşurarea proceselor psihice conştiente, de la percepţie până la gândire. Se înţelege că există comunicare cu conştientul.
   În mod necesar, subconştientul comunică şi cu inconştientul, încorporând şi o serie de elemente ale acestuia. Comportamentele „finaliste”, automatismele, reflexele se declanşează şi se susţin prin acţiunea pulsiunilor şi tendinţelor inconştiente. Principiul activismului şi dinamicităţii se aplică şi organizării subconştientului. Aici o să accentuez câteva informaţii necesare tocmai programului nostru de autosugestie – pentru că, aşa cum era de aşteptat, în subconştient acţionează sugestia şi autosugestia, fie ele acte volitive ( deci comenzi conştiente), fie hipnotice, subliminale etc.
   Subconştientul nu este o entitate statică, lipsită de mişcare interioară, ci dimpotrivă, un „organism” dinamic, în cadrul căruia se produc reaşezări, rearticulări şi reevaluări ale elementelor componente şi chiar programe pentru activităţile conştiente viitoare.
   O latură concretă a dinamismului intern al subconştientului o constitue fenomenele de reminiscenţă, de reproducere selectivă şi de reproducere fabulatorie a unor informaţii, evenimente sau experienţe anterioare.
   Întrucât funcţionează conexat, dar şi – oarecum - autonom, trebuie să admitem faptul că subconştientul posedă o anumită autonomie funcţională, dispunând de mecanisme de autoîntreţinere şi autoconservare. Aceste mecanisme sunt stimulate de „sus” – prin fluxurile conştiinţei, în stare de veghe şi de activitate orientată spre un scop şi de „jos” – prin fluxurile inconştientului, în stare de somn ori de conştiinţă confuză (alterată) ce caracterizează stările de ebrietate şi cele provocate de droguri. Importanţa subconştientului este covârşitoare.
S-ar putea scrie cărţi – cel puţin – pentru un raft de bibliotecă despre el. În concluzie, subconştientul: 
1.      asigură continuitatea în timp a Eului şi permite conştiinţei să integreze, sub semnul identităţii de sine, trecutul, prezentul şi viitorul;
2.      dă sens adaptativ învăţării, permiţând stocarea informaţiei şi experienţei pentru uzul ulterior;
3.      asigură consistenţa internă a conştiinţei, durabilitatea ei în timp, făcând posibile funcţiile ei de planificare şi proiectivă.

III. Conştientul

   Este componenta cea mai nouă, din punct de vedere filogenetic, cea mai complexă, în ordine structurală şi funcţională şi cel mai puternic dezvoltată şi afirmată la om.
   Se consideră caracteristici esenţiale ale conştiinţei: discriminarea, disocierea, medierea, delimitarea, opoziţia - Om-lume, subiectiv-obiectiv, decentrarea (raportarea la sine de pe poziţia altuia), evaluarea-autoevaluarea - orientarea spre scop stabilit anticipat, atribuirea şi crearea de semnificaţii, realizarea şi afirmarea entităţii şi identităţii Eului prin iniţierea şi menţinerea controlului asupra coordonatelor orizontului temporal.
   Sunt nenumărate variante ce definesc acest nivel psihic. Actualmente se preferă un soi de compromis teoretic, rezultat din abordările diverse şi controversate:
conştientul este un nivel specific, calitativ superior al organizării psihice, caracterizat printr-o emergenţă integrativă ireductibilă şi atingând coeficientul de complexitate cel mai înalt la Om.
   Din punct de vedere genetic, structura conştientă are un caracter dobândit, evoluează istoric, pe măsura dezvoltării funcţiilor rezolutiv-integrative ale creierului  şi a diversificării, sub aspect cantitativ şi calitativ, a mediului sociocultural şi se elaborează, individual, în ontogeneză.
   Este subsistemul psihicului uman cel mai deschis la schimbare şi evoluţie.
   Formarea şi integrarea în plan psihologic sunt mijlocite şi susţinute de principiul verbalizării, care postulează rolul de factor potenţator, regulator şi optimizator al limbajului articulat în dezvoltarea psihică generală.

*****
 Deşi este nivelul cel mai complex al psihicului uman, întrerupem analiza şi teoretizarea, întrucât ar necesita mii de pagini şi – de altfel – teoriile sunt multiple şi suficient de controversate.
   Ca schemă, legăturile, comunicarea şi conlucrarea dintre cele trei niveluri psihice, arată aşa:

      Inconştientul    comunică direct cu    Subconştientul    comunică direct cu   Conştientul       şi/sau            

      Conştientul                   cu                  Subconştientul                cu                  Inconştientul

În cazuri foarte rare şi speciale se pot face conexiuni directe între inconştient şi conştient.                                                                  
   Continuăm cu programul – concret – de autosugestie.
Vom folosi un vocabular general (comun) pentru atingerea eficienţei îndrumarului şi o anumită personificare a componentelor psihicului.

C. Program de autosugestie

   SUGESTIA este influenţa exercitată asupra psihicului şi/sau comportamentului unei persoane – în stare de veghe, de somn, de hipnoză, de alterare ori abolire a conştientului (lipotimie, beţie, drogare, într-un cuvânt semiconştienţă sau inconştienţă).
   Autosugestia esteaceeaşi influenţă - autoexercitată.
   Pentru sugestie se poate solicita ajutorul unui specialist – psiholog, psihiatru.
   Autosugestia este… gratuită – cu minime, dar esenţiale, cunoştinţe.

*****

    Pentru un efect maxim, este important ca subiectul să aibă încredere în sine şi un prim pas ar fi celebra împăcare cu el însuşi (să se accepte aşa cum este, cu vicii, slăbiciuni, defecte (morale, de personalitate etc.) Împăcarea cu sinele nu înseamnă renunţarea la combaterea răului interior (fiziologic,  psihic etc.).  
Şi încrederea în autosugestie şi în efectele ei benefice este foarte importantă.
Puterea autosugestiei este imensă, cu nişte condiţii: să crezi în tine şi în ea şi în ce faci.

*****
   
   Trecem la expunerea propriu-zisă a metodelor şi procedeelor de corectare şi/sau îmbunătăţire.
  
   1). Mai întâi, analizaţi-văcorect şi onest – puneţi-vă „sufletul pe masă”, scoateţi din cele mai ascunse „colţuri” ale fiinţei vicii, ticuri, fobii, afecţiuni şi boli (aici vă ajută şi rezultatele consultaţiilor şi analizelor alopate făcute anterior) „defecte” şi tot ceea ce vă deranjează, vă încurcă, vă frânează, vă… face de râs sau, pur şi simplu, nu vă trebuie!
  
   2). Scrieţi totul pe o foaie de hîrtie (se poate lucra în intimitate)! Ce aţi găsit? Multe?! De exemplu: voinţă slabă; frică de X (acest X poate fi o persoană, un animal, o împrejurare, o… himeră); ulcer gastric; pasiune pentru alcool; memorie slabă; stare irascibilă (enervări cu sau fără motiv, anxietăţi) etc. Am dat doar câteva exemple – presupuse. Puteţi găsi (sau le ştiţi mai demult) altele, mai multe ori mai puţine; nu contează câte găsiţi şi ce natură au – cu răbdare şi pe rînd le puteţi diminua sau înlătura. Până aici e clar. Ce facem cu „ele”, dacă tot le-am descoperit şi recunoscut?! Păi, le „scoatem”! Majoritatea covârşitoare sunt „parcate” în subconştient (că doar n-o fi vrând omul – conştient – să fie… fricos sau beţiv sau bolnav etc. Deci acolo trebuie să acţionăm.
  
  3). Ce facem? Folosim propoziţii simple în care introducem antonimele „relelor” sau, mai rar, negarea lor.
   Exemplu: subiectul, adică eu, tu, el, ea este nervos, irascibil(ă), vulcanic(ă) etc. Propoziţia necesară este:
Sunt calm(ă), stăpân(ă) pe mine şi răbdăto(a)r(e)!Cei mai în vârstă, pot folosi forma „sînt”, familiară.
    Se poate folosi altă topică, sinonime ale noţiunilor folosite de mine, în funcţie de „gusturile” sau obişnuinţele de limbaj ale subiectului – nimic nu este axiomatic. Chiar este bine ca subiectul, deci persoana „suferindă”, cea care vrea să corecteze „defectele” proprii, să personalizeze propoziţia (mai rar, fraza) de corectare, pentru ca propriul subconştient să o „înţeleagă”. Ei, da! Subconştientul nostru nu „pricepe” chiar orice (să nu uităm că este mai „înapoiat” decât conştientul, este mai „vechi” şi mai „sălbatic”).
Concluzie: este bine să folosim cuvinte cât mai simple, fără neologisme, fără noţiuni tehnice sau din limbi străine. Cele amintite pot fi încercate, totuşi, de persoanele care le-au folosit şi conştient, de multă vreme şi des, întrucât subconştientul lor le poate recunoaşte.
  
   4). Avem propoziţia Sunt calm, stăpân pe mine şi răbdător!”  O repetăm de 20-30 de ori  - dimineaţa şi de 20-30 de ori seara (cine are răbdare şi timp, o repetă şi la prânz).
   Precizări: se foloseşte o voce calmă, rară, joasă (liturgică – similară rugăciunii), sugestivă, nu prea puternică, nici prea şoptită. Numai astfel este auzită şi înţeleasă de „receptorul” subconştient.
Cuvintele „calm” , ’’răbdător” etc. sunt din aceeaşi sferă caracteristică. Se  pot folosi, într-o singură propoziţie şi 2-3 „dorinţe-comenzi” diferite ca finalitate, exemplu: „Sunt calm, curajos şi sănătos!”
Pentru boli şi afecţiuni, în afară de „sunt sănătos… „ se poate lărgi „comanda”. Exemplu: „sunt sănătos, stomacul meu s-a vindecat, au dispărut durerea şi arsurile!”
  
   5). Cum acţionează (auto)sugestia!? Subconştientul „aude” „sunt calm” şi cunoscându-şi perfect structura interioară, descoperă că ceea ce spune conştientul nu corespunde cu starea internă (dezordine, stare agitată, enervare, irascibilitate). Deoarece „comandantul suprem” este conştientul, preconştientul trece la remedierea „defectului”, neconcordanţei cu afirmaţia conştientului.
   Precizez că subconştientul este cel mai bun „medic”, cel mai bun „învăţător”, cel mai bun…”psiholog”.
Pot exista formulări fără „sunt”, de exemplu: „Am o voinţă de fier şi o memorie uriaşă!” şi comenzi-dorinţă mixte, de felul: „Am curaj, sunt îndrăzneţ şi nu mă tem de nimeni (de nimic, de tunet, de lupi etc.)!”
   Este indicat să nu folosim negaţia NU decât atunci când nu avem cum formula altfel o propoziţie-comandă (din cercetări rezultă că subconştientul nu prea o recunoaşte, o „încurcă” şi s-ar putea să avem efecte inverse).

   6).  Desluşiri necesare. Aţi observat – probabil – că în toate „cererile” verbul (predicat) este la timpul prezent (sau chiar trecut).  Din precizările de la punctul (5). rezultă că dacă am comunica subconştientului o comandă de felul „voi fi calm, curajos etc.!”, el ar tinde să o rezolve în viitorul… infinit. Trebuie să-i dăm comanda ca şi cum „remedierea” deja a avut loc şi eu sunt, de exemplu „calm”,  dintotdeauna (apărând contradicţia între afirmaţia conştientului şi realitatea internă, preconştientul trece, la „reparaţii”.

   7).  Îndrumar de… folosire! La început, folosiţi numai 2-3 propoziţii, cu 2-3 „remedii”, pentru ca subconştientul să le poată „digera”! După 2-3 luni, adăugaţi 1-2 propoziţii, după alte 1-2 luni, iarăşi 1-2 propoziţii. Nu aglomeraţi cu „cereri” imposibile, gen „sunt cel mai frumos, cel mai inteligent şi cel mai bogat om… etc.”, întrucât subconştientul nu le poate „onora”! Atenţie! Vă trebuie răbdare şi  încredere!
Primele rezultatele vor apărea în 1-3 luni – în funcţie de răbdare, credinţa în voi, în autosugestie şi în ceea ce faceţi. Cu timpul, în concordanţă cu „fixarea” în comportament,  reflexe şi personalitate, puteţi reduce repetiţiile la o dată (1) pe zi, apoi la 2 zile, la 3 zile… la o (1) săptămână ( pentru ca subconştientul să nu le „uite”). Şi ar fi bine să le faceţi o lungă perioadă, dacă nu chiar toată viaţa – astfel „îmbunătăţirile” pot deveni… „genetice”.
   Pentru comoditate, ca sănu vă bateţi gura” şi să nu pierdeţi timpul (putând face – paralel – altă activitate), folosiţi o înregistrare a vocii proprii, cu „cererile”,  pe un casetofon – dacă este şi cu repetiţie (autoreverse) e şi mai bine – şi o ascultaţi (la nesfârşit), eventual cu microcăşti (spre a nu deranja sau a deconspira conţinutul ). Efectul maxim îl obţineţi cu „autoreverse”, în timpul somnului (în stările delta şi alfa) sau  la beţie (?!?) De ce?! Deoarece conştientul este un fel de filtru – către subconştient - nu permite trecerea tuturor stimulilor vizuali şi auditivi (aici depinde şi de personalitatea, raţionalitatea şi voinţa fiecăruia). Atenţie, vocea d-vs, la casetofon, pare mai gravă (joasă) cu 1-2 tonuri. Înregistraţi-o adecvat, adică mai acut (sus) cu 1-2 tonuri, spre a o recunoaşte subconştientul!
   N-aveţi grijă! Chiar dacă ascultaţi „programul” la căşti şi… croşetaţi sau… reparaţi frigiderul ori… faceţi sarmale, conştientul fiind ocupat, este semideschis şi permite trecerea „recomandărilor” către subconştient – apropo şi de sugestiile subliminale!
   
   Spor la… „reparaţii” şi/sau ”îmbunătăţiri” şi nu uitaţi: numai de credeţi, cu adevărat, că veţi reuşi, o să obţineţi rezultate… uimitoare! Apropo! Prin autosugestie – cu încredere şi voinţă - s-au vindecat boli nemiloase, inclusiv… cancere şi sau „resetat” caractere (inclusiv temperamente indezirabile, ce ţin mai mult de inconştient).

Vă urez sănătate, fericire şi tot ce doriţi!

(publicaţii şi texte literare proprii, articole şi studii) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Năvăliţi la comentarii şi/sau înjurături... numai să nu plângeţi!